AnaVasilescu.ro - Books & Movies

Fata care a atins cerul - Luca Di Fulvio

20181028 fata care a atins cerul

Povestile de iubire din literatura contemporana nu au ocolit Venetia. Acest oras, care pluteste pe apa, este renumit pentru romantismul sau, pentru iubiri supreme, dar si pentru crunte tradari din iubire. O plimbare cu gondola pe Canalul Grande, printre palate, biserici, case somptuoase, cu cerul deasupra, cu un gondolier care canta, poate fi un prilej de a simti atmosfera venetiana cu spiritul ei medieval. O legenda curenta spune ca iubitii care vor face plimbarea la apus si vor trece pe sub Puntea Suspinelor, vor cunoaste dragostea eterna.

Dragostea eterna este subiectul pe care il abordeaza Luca Di Fulvio in Fata care a atins cerul. Acest autor ne invita sa fim spectatori la povestea lor de iubire, o poveste care se desfasoara in secolul al XVI-lea, folosind un vocabular simplu, dar pe acoluri vulgar.
Mercurio a avut un destin greu inca de la nastere fiind abandonat pe treptele unui orfelinat. Traiul de acolo il impinge sa fuga si ajunge la Scavamorto care detinea o baraca aproape de gropile comune, unde seara era legat cu lanturi de pat. Pleaca si din acest loc si alege sa traiasca intr-un canal unde se prefacea ca este casa si chiar libertatea lui. Decide sa plece din Roma catre Venetia, fiind convins ca a ucis un negustor evreu, alaturi de Zolfo și Benedetta, partenerii lui de furtisaguri.
Tanara evreica Giuditta pleaca cu tatal sau Isac din insula Negroponte catre Venetia. Tatal renuntand la viata de sarlatan si voind sa ii ofere fetei sale o viata mai buna. Intamplarea face ca Giuditta si tatal sau cat si Mercurio, Zolfo si Benedetta sa ajunga pe urmele capitanului Andrea Lanzafame care conducea trupele Serenissimei Republici inapoi acasa in urma Bataliei de la Marignano. Aceasta intalnire schimba destinul Giudittei si al lui Mercurio, amandoi simtind pentru prima data un sentiment nou pe care nu il cunoscusera pana atunci.

Fii special pentru tine. Şi vei fi special pentru ea, zise Ana. Numai aşa merge. Dar dacă vei încerca să fii special pentru ea, ai să sfârşeşti prin a te trăda şi pe tine, şi pe ea. Niciodată nu te vei găsi pe tine cu adevărat şi îi vei dărui ceva fals.”

Cei doi nu ajung impreuna la Venetia, Mercurio fiind hotarat sa treaca peste toate barierile si sa o gaseasca, alungandu-si gandul pe care cei mari i-l inoculasera.“ fetele aduc numai belele”. Isac se impotriveste acestei iubiri, neacceptandu-l pe Mercurio din doua motive: era crestin si trecutul lui “îl cheamă hoţ pe numele mic şi şarlatan pe numele mare”.
Luca Di Fulvio tese in jurul acestei iubiri: crime, gelozie, tradare, ciorovaiala, vrajitorie si chiar iertare. In acelasi timp, autorul merge pe doua planuri: pune in prim plan iubirea, ura, invidia si in plan secund pune societatea venetiana cu lupta sa care se dadea intre societatea politica si cea religioasa corupta.

"— Dacă nu aş crede că vă jignesc, aş spune că sunteţi un foarte bun şarlatan.
— Nu mă jigneşti. Ce crezi că e politica?"

Romanul prezinta si situatia evreilor care au fost persecutati, preotii jucand un rol important in segregarea lor. Evreii nu mai aveau voie sa paraseasca ghetoul dupa miezul noptii pana in zorii zilei, accesul facandu-se prin doua porti grele, acestea fiind controlate si pazite de catre politisti crestini (platiti de evrei). Giuditta vazand situatia comunitatii lor spunea ca sunt „zidiţi de vii”.
Cartea a castigat un loc bun in preferintele mele, fiind o carte care m-a facut sa plang si nu pentru un personaj principal ci pentru Scarabello. Povestea lui este subtila pana in ultimile pagini, iar Mercurio reuseste sa cucereasca chiar si inima acestui om care controla Venetia. Personajele evolueaza, se maturizeaza si Luca Di Fulvio ne arata adevarata realitate: exista oameni buni care fac rau si oameni rai care fac fapte bune, cat si discrepanta dintre nobili si plebe.

— Vă lipseşte? întrebă în şoaptă Isac.
— Ca aerul, răspunse Lanzafame, fără să ridice privirea. Şi nu i-am spus-o niciodată. Şi nu mi-am spus-o niciodată.
— Sunt oameni care ne intră pe sub piele.

Pentru ca tot suntem in Venetia, vreau sa precizez ca rolul mastilor venetiene era acela de a ascunde diferentele dintre clasele sociale, chiar si cei mai umili dintre ei puteau pentru o zi sa fie eleganti si rafinati.

Titlul original: La ragazza che toccava il cielo

Traducator: Graal Soft

Editura: RAO

“Nu vreau să te mai aud niciodată că spui asemenea prostii. A deveni bogat nu înseamnă nimic. Trebuie să vrei ceva ce nutreşte inima. Sau vei muri pe dinăuntru.”

Nu uita: fii realist, doreste-ti mereu imposibilul!


Ana Vasilescu

Website anavasilescu.ro

"Fii realist. Dorește-ți mereu imposibilul..."

Lasă un comentariu